În perioada 4 – 9 iunie, la Brașov, s-a desfășurat cea de-a 3-a ediție a LYNX Festival – singurul eveniment din România dedicat exclusiv fotografiei și documentarului de natură. În programul său au fost incluse vernisajul și expoziția Safari în Kenya – 6 fotografi de natură români au surprins diversitatea naturii de acolo în urma mai multor expediții ghidate de către Elijah Wambugu.
Elijah, ghid cu aproape 20 de ani de experiență în Kenya, a venit special în România cu ocazia evenimentului. El a discutat cu publicul și ceilalți invitați de la LYNX Festival despre culisele fotografiilor expuse, despre natura din Kenya, despre aventurile lui ca ghid și multe altele. Elijah a oferit câteva lucruri din culise și pentru cititorii HAPP.ro, care poate nu au ajuns la Brașov și sunt curioși să afle ce presupune să fii ghid într-un loc atât de exotic și periculos, dar și cum percepe Elijah țara noastră, prima pe care a avut șansa să o viziteze în afara Kenyei.
Cum ai descrie relația ta cu natura?
Este o relație cu adevărat pozitivă, apreciez natura mai mult decât orice altceva. Iar pentru mine, natura este biroul meu, deci sunt extrem de norocos. Natura este cea care mă ajută să pun mâncare pe masă și nu o spun deloc metaforic. Relația mea cu natura este una foarte puternică și este motivul pentru care pledez atât de mult să o conservăm – pentru generațiile viitoare.
Iar această dorință de conservare a ei s-a născut în mine odată cu decizia de a fi ghid. Eram foarte tânăr, nu știam neapărat ce doresc să fac în viață – știi cum e, când ești tânăr vrei să fii și aia, și aia… totul sună ca o aventură. Dar mi-aduc aminte că am făcut o călătorie în Parcul Național Lake Nakuru și am rămas complet fascinat de ce am văzut și am simțit că TREBUIE să protejăm ceea ce văd, că trebuie să trăiască și alții ce am trăit eu. Eram foarte tânăr și am devenit vrăjit de oamenii de acolo care ne povesteau despre animale și care ne explicau despre anumite specii de faună și floră care între timp au dispărut și nu ni le mai pot arăta… iar asta m-a întristat teribil și am zis „atunci ceva trebuie făcut, vreau să contribui!”. Și așa a început pentru mine…
Ce înseamnă pentru tine să fii ghid?
E un job foarte distractiv. Iubesc ceea ce fac, din toate punctele de vedere. Îmi dă șansa să întâlnesc oameni din întreaga lume, să interacționez cu ei, să fiu pe lângă ei și să aflu despre cultura lor, despre felul în care fac ei lucrurile. Mă impresionează și să văd ce impact are asupra lor cultura mea, felul în care sunt impresionați de Kenya și de Africa. Eu nu simt că lucrez – este pură bucurie în ceea ce fac. Nu îmi imaginez că aș putea face altceva vreodată.
Care sunt cele mai importante lucruri pentru care un ghid în sălbăticie este responsabil? Care crezi că sunt principalele calități pe care trebuie să le aibă cineva ca să fie ghid în astfel de expediții?
Din punctul meu de vedere, înainte de toate trebuie să fii un avocat autentic al protejării naturii sălbatice. Nu cred că poți fi asta, fără să fii cu adevărat îndrăgostit de natură. E condiția de bază. Trebuie să cunoști foarte bine natura în care ești ghid și să ai temele făcute apropos de ce este bine și ce nu pentru ea, astfel încât să știi cum să gestionezi situațiile care pot apărea – uneori vizitatorii nu știu ce este bine și ce nu pentru natură, așadar trebuie să le explici și să știi să impui limite.
Ai o mare responsabilitate ca ghid, mai ales că oamenii vin cu așteptări care mai de care mai diferite. Iar rolul tău, păstrând mereu în prim-plan bunăstarea naturii, este să înțelegi și așteptările lor și să încerci să vii în întâmpinarea cât mai multora. Dar doar dacă poți, fără să faci ceva care să afecteze natura. Dar e nevoie să te strădui să înțelegi ceea ce-și doresc și ei – pentru că sunt oameni care vin de la mii de kilometri, așadar nu poți trata superficial așteptările lor. Trebuie să comunici permanent cu ei, să le explici ce se poate și ce nu și de ce.
Cum a fost pentru tine experiența cu cei 6 fotografi români?
(râde cu poftă) Nici nu știu cum să zic… e o expresie… „a wake-up call”. 🙂 A fost ca un duș cu apă rece care mi-a deschis cumva ochii într-un fel pe care nu-l bănuiam. Am mai avut interacțiuni cu alți fotografi, dar aceștia 6 care au venit din România… m-au învățat că ceea ce fac ei nu este doar despre fotografie, doar despre a prinde în poză ceva. Este despre mult mai mult de atât. Este despre povestea pe care o pot spune cu acea fotografie. În trecut poate era suficient să-i duc pe oameni spre locul unde era leul, de exemplu și atât. Dar cu ei nu a fost așa… era despre lumină, atmosferă, doreau să știe cât mai multe despre zonele în care pășeau… A fost o cu totul altă experiență decât cea cu care eram obișnuit. Și pot spune cu mâna pe inimă că abia întâlnirea cu ei m-a făcut și pe mine să fiu interesat de fotografie.
Cum a fost pentru tine să vezi expoziția Safari în Kenya la LYNX Festival, ținând cont că știai întreaga călătorie din spatele ei?
Foarte emoționant. Pentru că e prima oară când văd o mărturie vizuală la care știu că am participat… Să vin aici, să văd toate acele imagini pe pereți, să particip la vernisaj… a fost ceva ce voi prețui mereu. Nici nu-mi dau seama dacă lumea conștientizează cât de mult au muncit oamenii aceștia ca expoziția să li se prezinte lor astfel – e nevoie de mult timp și răbdare, e multă-multă muncă în spatele unei expoziții de natură sălbatică.
Și poate cel mai uimitor lucru a fost că mi-am dat seama că nici nu am bănuit ce au fotografiat și cum în majoritatea situațiilor. Adică da, sigur, știam zonele și animalele pe care le-au fotografiat, știam cum am poziționat mașina să oprim, cum am parcat, dar tot m-a surprins să văd cum au ales ei să o arate prin obiectivul lor. Fascinant!
Ai vreo imagine care ți-a provocat o emoție mai intensă sau despre care vrei să ne spui o poveste din culise?
Oh, au fost multe-multe fotografii la expozitie. E greu să aleg… dar, fie! O să spun despre prima care-mi vine în minte. Este cea cu un vultur care se hrănea într-un copac. De ce aceea? Pentru că tu, ca ghid, te gândești mereu că ești cel experimentat, cel care va observa tot. Ei bine, eu nu observasem acel vultur. Dar unul din oaspeții mei, da. Așa că mi-a rămas foarte bine întipărit momentul, ca un reminder că trebuie să deschid ochii și mai bine. Ca o dovadă că sunt atât de multe lucruri care se întâmplă, că unele trec pe lângă tine chiar și când ai multă experiență.
Care a fost cea mai periculoasă situație în care te-ai aflat ca ghid și ce impact a avut asta asupra ta? Ai început să faci lucrurile altfel?
A fost o întâmplare acum mai mulți ani, în Parcul Național Amboseli. Una în care, privind cu experiența de acum îmi dau seama că eu sunt cel care am greșit, care ar fi trebuit să facă lucrurile mai bine. Uzual elefanții din Amboseli sunt foarte prietenoși, dar am întâlnit unul care… ei bine, nu era. Și ar fi trebuit să citesc semnele. Dar eu m-am apropiat mai mult decât era cazul ținând cont de comportamentul lui și… să zicem că nu a fost deloc fericit. Și a început să mă alerge și era extrem de aproape să prindă din urmă mașina în care eram. A fost cu multă adrenalină… Iar de atunci mi-am dat seama că trebuie să fiu mai atent la limbajul animalelor și m-a făcut să-(mi) impun niște marje mai mari apropos de apropierea de animalele sălbatice mari. Oricum, a fi ghid e un proces continuu de învățare, nu se oprește niciodată. Încă învăț.
Ce ți-ai dori ca oamenii să știe cu adevărat despre Kenya?
Că este o țară foarte frumoasă și una din puținele în care mai poți experimenta ceea ce numim „raw nature”, natură sălbatică, neîmblânzită. În multe locuri din lume vezi animalele sălbatice în grădini zoologice, aici le poți vedea în habitatul lor natural. Este o experiență care îi va schimba cu siguranță pe vizitatori și este destul de accesibilă. Poate că unele lucruri par scumpe, dar în mare parte este un loc foarte accesibil. Cunosc mulți oameni care au zis că vor veni doar o dată, ca să poată spune că au ajuns și în acest colț al lumii, dar odată ajunși… au revenit constant. În plus, este o țară în care ne străduim foarte mult să conservăm natura pentru ca viitoarele generații să se poată bucura de ea.
La final, ne poți spune cum e pentru tine experiența în România? Îmi imaginez că este destul de diferit mediul de aici pentru tine. Ai apucat să vizitezi puțin din Brașov? Îți place?
Înainte de toate, cred că e important să menționez că România este prima țară pe care eu o vizitez în afara Kenyei. Și toată viața mi-am spus cumva, mai în glumă mai în serios, că prima țară în care o să ajung în afara Kenyei, va deveni noua mea casă. Și mă bucur foarte mult că România s-a nimerit să fie țara aia – de când am ajuns am întâlnit oameni prietenoși, curioși, interesați de ceea ce fac, mă simt ca în familie. În plus, atât cât am apucat să văd din ea, mi se pare că e o țară extrem de frumoasă. Serios! Pe mine m-a uimit foarte mult, e foarte diferită de ceea ce cunosc eu, dar într-un mod extrem de frumos. Atmosfera, oamenii, natura… nu știți cât de norocoși sunteți! Așa că nu pot spune că îmi place, pot spune că o iubesc de-a dreptul.
***
Am discutat puțin și cu cei 6 fotografi care au fost ghidați de Elijah în expedițiile lor în Kenya, explorări care s-au concretizat într-una din cele mai ample expoziții de fotografie prezente la ediția a 3-a a LYNX Festival, Safari în Kenya. I-am întrebat cât de important este rolul unui astfel de ghid într-o expediție fotografică și care sunt gândurile lor legate de experiența cu Elijah. Iată ce ne-au răspuns:
Costel Agache: Un ghid bun contează 200%. Fără un ghid bun ești exact ca într-un oraș necunoscut, în care poți folosi Google Maps ca să te duci în diverse locuri, dar nu le vei descoperi niciodată pe cele autentice pe care le cunoaște doar un localnic. În trecut au fost multe situații în care am mers în expediții pe cont propriu, am zis că informația pe care o găsesc disponibilă pe internet este suficientă, dar m-am înșelat, nu se compară cu experiența cu care vine un ghid local. Cunoștințele unui astfel de ghid sunt inestimabile și te poate ajuta să faci niște fotografii pe care nu ai avea șansa să le surprinzi. Iar Elijah este printre cei mai buni ghizi cu care am lucrat.
Gabi Rusu: Un ghid este unul din cele mai importante elemente. Ca fotograf, tu poți închiria singur mașină într-un astfel de safari. Dar necunoscând locurile în care vin animalele sau orele în care tind să apară în anumite zone, riști să mergi degeaba sau să nu te sincronizezi niciodată cu un moment bun. Ghizii au aceste insight-uri, de locuri bune de fotografiat – în funcție de anotimp, de vreme, de perioada din zi. Fără un ghid ca Elijah poți avea cel mai bun echipament, cele mai multe cunoștințe tehnice… sunt degeaba dacă nu găsești animalele respective.
Florentina Tîlvîc: Importanța unui ghid ca Elijah este foarte mare – ghidul este cel care cunoaște zonele cel mai bine, el știe cum să aranjeze mașina și unde să o oprească astfel încât să obținem cadre bune, cum să se poziționeze, un ghid bun știe să ne asculte așteptările și să ne ofere soluții, variante. Iar Elijah a făcut toate acestea și dincolo de ele, este un om deosebit, care cunoaște fauna Kenyei mai bine ca oricine, se vede că iubește ceea ce face.
Mircea Sasu: Nu e nicio îndoială aici – este foarte important. Un ghid bun știe locuri, știe să aprecieze cum cade lumina, unde să se oprească, știe să se oprească în primul rând! Am avut și situații cu ghizi care nu ascultau când îi rugai să oprească, frânau după câteva secunde când deja tu nu mai putea obține cadrul pe care-l văzusei, iar în fotografia de natură sincronicitatea e vitală. Iar Elijah m-a ajutat nu doar ca ghid, ci și ca om. Este un tip foarte etic. De exemplu, am avut o situație pe o alee unde era pus un anunț cu „accesul interzis” pe un stâlp, pe un fel de capră de lemn. Într-una din zile fusese dărâmat și foarte multe mașini s-au dus mai departe, deși vedeau clar trântit stâlpul – argumentația era probabil „nu am știut că e accesul interzis, de unde era să știm?”. Elijah nu a făcut asta. El și colegul lui s-au oprit. L-am mai văzut intervenind și în alte situații care nu erau OK pentru animale – într-o seară erau niște mașini care claxonau elefanții să se dea din drum, iar el i-a determinat să se oprească. Și multe astfel de gesturi care spun multe despre etica lui.
Remus Munteanu: De-a lungul timpul am avut mai mulți ghizi, dar Elijah a fost cel mai bun pe care l-am avut vreodată. E foarte util să ai un ghid, mai ales că ei au un sistem de comunicare bine pus la punct. Atunci când ești într-un parc natural precum cele din Kenya, ghizii știu care sunt zonele în care animalele vor apărea și ca să fie cât mai bine fructificate oportunitățile acestea, se anunță prin stație între ei apropos de poziția unui animal de interes. Dar Elijah a avut și alte calități care au fost importante pentru noi, ca fotografi – am mai avut în trecut ghizi care când primeau o informație legată de poziția unui animal, nu conta că noi eram în mijlocul procesului de a face poze în locația actuală, o luau la fugă spre zona unde au auzit că e nu știu ce animal. Elijah nu a făcut așa. Așteapta, iar după ce terminam ne spunea despre informațiile primite și noi decideam dacă ne îndreptăm spre acolo sau nu. Altă situație pe care el știa cum să o gestioneze etic era cea a apariției unui mare prădător – când se întâmplă asta, majoritatea intră foarte mult cu mașinile în zona de confort a animalului. Elijah nu face asta – el căuta un loc unde să lăsăm mașina, anticipa corect unde va urma să se ducă animalul și îl lăsa pe el să vină spre noi.
Roxana Badea: Un ghid bun este esențial. Iar legătura noastră cu Elijah a fost una extrem de bună. Înainte de toate un ghid înțelege și cunoaște extrem de bine limbajul animalelor din zonă, noi nu îl cunoaștem și ne-am fi supus unor riscuri pe care astfel le-am evitat. Am învățat enorm de multe de la el și pe mine m-a ajutat mult și faptul că mi-a „tradus” prin cunoștințele sale comportamentul animalului respectiv și astfel am fost mult mai puțin frustrată de faptul că nu reușeam să-l surprind într-un anume fel.
Foto: Daniel Hașiegan
*
👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.