Codruța Florea este scenaristă, documentaristă, traducătoare și asistentă producător la NTD Film, membră a echipei „România Sălbatică” din 2019, iar pentru „Delta Sălbatică” semnează scenariul alături de Dan Dinu, construind povești despre specii, despre efectele intervenției umane și despre rolul central al apei în ecosistemul Deltei.
Scenariul de documentar de natură are o particularitate: nu poate fi scris „de la zero”, ca la ficțiune, pentru că imaginile și comportamentele reale ale animalelor rescriu constant povestea. Iar scenarista Codruța Florea ne introduce în universul „Delta Sălbatică”, un documentar filmat pe parcursul a cinci ani, de Dan Dinu și Cosmin Dumitrache, care va avea premiera în cinematografe pe 23 octombrie, distribuit de August Film.
Cum a fost, pentru tine, traseul de la pasiune pentru natură, jurnalism, călătorie la scrierea de scenarii pentru filme documentare?
De când eram copil, am simțit că îmi este bine atunci când sunt aproape de natură. Nu știam să-mi explic atunci de ce simt asta, dar treptat am început să înțeleg. Natura este simplă, chiar dacă nouă ne pare de multe ori complicată, se conduce după niște reguli simple și clare, e directă și onestă. Ceea ce percepi cu toate simțurile tale, dacă ești suficient de atent și prezent, este exact ceea ce primești. Cumva am tot roit în și prin natură, dar cea mai intensă experiență și apropiere am avut-o în călătoriile mele în zonele polare din Antarctica și zona Arctică, într-o perioadă incredibilă a vieții mele în care am lucrat pe un vas de expediții. Acolo am fost realmente înconjurată de viață sălbatică și am petrecut zeci de ore în observare, în ascultare și în bucuria de mă afla acolo. Revenită în țară, am avut șansa să îl întâlnesc pe Dan Dinu, să aflu de proiectul România Sălbatică și în scurt timp m-am alăturat echipei. Sunt absolventă de sociologie, iar traseul meu profesional m-a purtat prin cele mai diverse locuri, însă nu m-aș fi gândit vreodată că voi ajunge să contribui la realizarea de filme documentare de natură. Acest lucru a venit cumva firesc, din plăcerea de a scrie, combinată cu fascinația pentru natură și poveștile sale.
La un documentar de ficțiune scrii înainte de a filma; la unul de natură, de multe ori scrii pe baza a ceea ce s-a filmat deja — cum a fost pentru tine acest echilibru între scenariu „de dinainte” și scenariu „din editare”, la „Delta Sălbatică”?
Trebuie să recunosc că de multe ori a fost destul de frustrant. Pentru că la unele povești am scris texte înainte de a vedea filmările sau înainte ca ele să fie editate într-o formă cât de cât apropiată de ceea ce ne doream. Textele au suferit o mulțime de modificări după ce povestea s-a închegat în imagini și multe dintre ideile gândite inițial au ieșit sau s-au transformat destul de mult pe parcurs. Important este ca ceea ce ajunge în final pe ecran să fie ușor de înțeles, să aibă emoție, să miște ceva în public.
Ai lucrat cu Dan Dinu la scenariu — cum se împarte, practic, munca de scris între voi doi: cine propune structura, cine scrie dialogul narativ, cine decide ce rămâne?
Dan și cu mine scriem împreună scenarii de filme documentare din 2020, când am avut prima colaborare de acest gen. Avem deci o experiență de câțiva ani în spate în care am împărțit coala de hârtie, respectiv documentele din Google. Ne-am obișnuit să scriem texte împreună și avem norocul că de cele mai multe ori suntem pe aceeași lungime de undă. El este și regizorul filmelor, așadar viziunea și structura generală vine de el, textul în sine este oarecum împărțit, unele secvențe le îmbrac eu în texte, altele Dan, ne completăm reciproc textele, iar atunci când avem păreri diferite, aducem argumente până când reușim să ajungem la o concluzie comună.
Documentarul are un „prim scenariu” (intenția, direcția) și un „al doilea scenariu” (construit din materialul filmat) — cât de mult s-a schimbat povestea „Delta Sălbatică” de la ideea inițială la varianta finală, după ani de filmări?
E oarecum impropriu spus prim și al doilea scenariu. Este un singur scenariu, care la început este doar o structură de idei, de capitole, un schelet care treptat ajunge să capete formă. Se schimbă într-un procent destul de mare de la structura inițială, până la forma finală. În primul rând, pentru că multe dintre poveștile pe care ni le dorim la început de drum, nu ies, nu pot fi filmate din diverse motive care țin de condițiile întâlnite pe teren. Apoi, după ce avem o formă finală și poveștile scrise, multe dintre ele trebuie scoase din filmul feature, din pricina lungimii totale a filmului. Din fericire, vom face și varianta de serial, în care vor intra și aceste povești.
Cum arată, practic, o sesiune de lucru la scenariu cu Dan Dinu — discutați pe hârtie pe imagini deja montate, sau pornești de la o idee și el o adaptează la ce a filmat?
La începutul proiectului, au fost mai degrabă situații în care scriam pe marginea unei idei, fără să fie încă filmările sau fără să fi apucat să discutăm noi doi pe marginea lor. Scriam cumva „pe întuneric”, adică fără să știu cât de mult se vor potrivi imaginile cu textul. Acesta a fost și motivul pentru care în prima parte, m-am axat mai mult pe partea de documentare și mai puțin pe scris efectiv. Când proiectul a mai avansat și am început să avem tot mai multe imagini, partea de scriere efectivă de texte a fost mai ușoară din perspectiva unei direcții și a unor comportamente concrete culese din teren.
Ce înseamnă, concret, o zi de cercetare pentru acest film — cât timp ai petrecut documentându-te despre speciile, fenomenele și poveștile din Deltă înainte să scrii o singură replică?
Munca de documentare este amplă, de durată și de multe ori trebuie să fii ca un detectiv în căutarea adevărului ascuns printre numeroase articole, studii și opinii de specialitate pe care le găsești în mediul online și cărți. Pentru unele comportamente sau aspecte din natură întâlnite de colegii mei în teren, am căutat în profunzime răspunsuri la întrebări și nu întotdeauna a fost ușor de înțeles terminologia foarte tehnică a unora dintre studii, alteori am găsit informații care se contraziceau și atunci e necesară o cercetare și mai în profunzime. După toate aceste sute de ore de documentare pe diverse subiecte și direcții din film, la final apelăm și la părerea unor specialiști care să ne confirme că informațiile transpuse în scenariu sunt corecte.
Ideea de a da „voce apei”, interpretată de Medeea Marinescu, este un instrument narativ neobișnuit pentru un documentar — cum a apărut această decizie și ce alternative ați avut pe masă înainte de ea?
A face un film despre Delta Dunării, un ecosistem atât de complex, fără a avea un fir roșu care să lege toate lucrurile între ele, părea aproape imposibil. Așa că din discuții a apărut această idee, de a avea un personaj principal care să povestească de fapt totul, iar acest personaj nu putea fi altul decât apa, în contextul filmului nostru. Pe Medeea o văzusem de curând în câteva spectacole de teatru la Brașov și am fost cu toții de acord că ar putea fi o opțiune bună, iar după ce am primit de la ea înregistrarea de probă, am știut că am găsit cea mai bună voce pentru personajul nostru.
Cum ai scris pentru o voce non-umană, care trebuie să sune credibil, poetic și totuși informativ — ce reguli ți-ai impus ca să nu cadă în clișeu?
Cel mai dificil lucru când scrii un scenariu din perspectiva apei este să nu apară cuvântul apă deloc în scenariu, în condițiile în care absolut totul este legat de apă în Delta Dunării. Așadar, nu ne-am ales un drum deloc ușor când am decis să mergem pe direcția aceasta narativă. Însă faptul în sine de a scrie pentru o voce ce reprezintă un element al naturii nu mi s-a părut complicat, întrucât am văzut permanent în acest personaj un fel de mamă, de creatoare, de susținătoare a tot ce există în ecosistemul Deltei. Și de aici a ieșit și abordarea și emoția.
Filmul implică o contribuție de echipă — regie, imagine, muzică, voce — cum s-a schimbat scenariul vostru în funcție de aceste elemente adăugate ulterior, ca muzica lui Alexei Țurcan sau vocea Medeei Marinescu?
Un lucru care mi se pare extraordinar la un proiect de amploarea acestui film este faptul că fiecare persoană care contribuie sub o formă sau alta la el, își lasă o parte din el sau ea acolo. Așa s-a întâmplat cu muzica lui Alexei, la care ne cuprindea extazul de fiecare dată când mai primeam o bucățică pentru o secvență sau alta, la fel de uimiți am fost și la înregistrările din studio cu Medeea, să vedem cât de multă personalitate adaugă, prin vocea ei, personajului nostru principal și la fel s-a întâmplat și cu sunetele măiestrit create și inserate în film de Ioan Filip și echipa sa de sound designeri. Am modificat de câteva ori scenariul în funcție de muzica primită de la Alexei, în așa fel încât cuvintele să se potrivească cât mai bine cu ceea ce transmitea compoziția muzicală, însă au fost mai degrabă modificări de nuanță. Și de asemenea, în timpul înregistrărilor cu Medeea, am făcut împreună cu ea câteva schimbări în scenariu cu potriviri mai bune și mai cursive de cuvinte.
Vocea apei trebuie să lege povești foarte diferite — despre păsări, despre oameni, despre schimbări climatice — cum ai construit firul narativ care ține totul împreună fără să pară fragmentat?
Asta a fost de fapt partea cea mai grea a lucrurilor. A ajutat însă foarte mult viziunea regizorală pe care Dan a avut-o de la începutul proiectului, modul în care a aranjat în scenă capitolele mari ale filmului. Datorită viziunii de început, am avut tot timpul acest fir roșu pe care l-am urmărit și legăturile dintre povești erau la nivel macro cât de cât clare. Sigur că la nivel micro, adică trecerea efectivă de la o poveste cu păsări, spre exemplu la o poveste cu pădurea Letea au necesitat variante diverse și brainstorming pentru a găsi cele mai bune legături, astfel încât narațiunea să nu pară trunchiată.
Scenariul vorbește explicit despre efectele intervențiilor umane asupra ecosistemului — cum ai decis unde se termină informația științifică și unde începe povestea emoțională, fără să aluneci în melodramă sau moralism?
Sincer, variantele mele de text erau ceva mai dramatice, însă după discuțiile cu Dan am decis să le mai ponderăm, pentru că dramatismul reiese cât se poate de clar din imagini, susținute de sunet și de muzică, iar o accentuare prea puternică și în text ar putea duce exact la efectul contrar. Noi ne dorim să arătăm realitatea generată de unele dintre acțiunile oamenilor, modul în care natura și procesele sale sunt afectate, iar aceste informații să folosească mai departe drept bază de pornire pentru o schimbare în direcția înțelegerii, susținerii și protejării naturii.
Documentarul de natură cere rigoare factuală, dar și emoție — ai avut momente în care adevărul biologic sau ecologic a intrat în conflict cu ce ar fi „funcționat” mai bine narativ, și cum ai rezolvat asta?
Au fost câteva situații în care am gândit firul narativ într-un alt mod, pornind de la anumite presupuneri, care nu au fost în final susținute sută la sută de realitate. În aceste cazuri, nu există altă variantă decât să schimbi firul narativ în așa fel încât acesta să corespundă realității și adevărului științific, cu riscul de a avea ceva mai puțină emoție decât am gândit inițial sau chiar de a schimba povestea cu totul. Îmi vine în minte aici, ca exemplu, secvența cu brotăcelul răsăritean, unde mi-ar fi plăcut ca povestea să se lege de niște informații foarte interesante legate de reducerea accentuată a metabolismului în perioadele reci și să pot folosi acest argument pentru lentoarea pe care brotăcelul nostru o are în film, însă realitatea filmată pe teren ne-a arătat că lentoarea lui se datora unui alt motiv, pe care o să vă las să îl descoperiți în film.
Ai lucrat și ca traducătoare și researcher pentru echipa NTD Film — cum te-a ajutat experiența de cercetare directă cu biologi și specialiști să scrii un scenariu mai precis și mai credibil?
Am lucrat împreună cu Dan Dinu și Cosmin Dumitrache la câteva filme documentare de natură și în cadrul acestor proiecte am avut ocazia să culeg informații pentru scenariile filmelor respective direct de la specialiști din ariile protejate. Este foarte important să ai în echipă oameni care nu doar că știu exact unde să găsească o anumită informație, ci care prin experiența lor de observare îndelungată în teren îți pot spune cu exactitate lucruri foarte interesante despre specii de plante și animale din zonă, comportamente, interacțiuni între specii, populații, habitate și multe altele. Prezența acestor specialiști în echipa proiectului dă scenariului o siguranță și o corectitudine științifică greu de contestat.
Ce scenă sau secvență din film simți că îți reprezintă cel mai bine vocea de scenaristă, dincolo de imaginile spectaculoase ale lui Dan Dinu și Cosmin Dumitrache?
Câte puțin sau mai mult din vocea mea este prezentă în fiecare secvență, pentru că întreg scenariul a primit și din vocea mea și din vocea lui Dan, însă emoțional mă simt cel mai aproape de secvența incendiului și acolo m-am și implicat emoțional cel mai mult în scrierea textului.
După acest proiect, ce ai învățat despre scrierea pentru documentar de natură, un lucru care crezi că va schimba în felul în care abordezi următorul scenariu?
Cu siguranță la următorul scenariu voi încerca să scriu mai mult după ce văd efectiv imaginile filmate, cel puțin în cazul secvențelor care presupun o anumită dinamică între personaje, pentru a eficientiza astfel întregul proces de scriere a scenariului.
Ce impact ți-ai dori să aibă documentarul „Delta Sălbatică”?
Îmi doresc ca părinții să-și aducă copiii la acest film, să trăiască împreună fascinația naturii și să înceapă să-și dorească să fie cât mai des aproape de natură.
Mi-ar plăcea ca acest film să ajute oamenii să își pună întrebări, să fie curioși, să-și dorească să înțeleagă mai mult din ceea ce ne înconjoară, să facă conexiuni și să se minuneze adesea chiar și de viețuitoarele cele mai mici pe care le întâlnesc.
Îmi doresc ca toți cei care văd documentarul să se îndrăgostească de Delta Dunării și să înțeleagă rolul complex pe care îl are acest ecosistem deosebit, al cărui creator este apa, element atât de necesar în întreaga ecuație a vieții pe această planetă.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
