Am văzut filmul lui Oliver Laxe, Sirat, şi am ieşit din sala de proiecţie uşor zdruncinat pe interior. Pe acest fond m-am gândit să vă povestesc filmul, cu tot cu final, am văzut că o astfel de iniţiativă produce dezbateri aprinse, generatoare de trafic. Totuşi, cum în cazul meu tinereţea e doar o amintire, nu am prea mari aşteptări în privinţa susţinerii, aşa că nu mă abat prea mult de la drum.
Sirat, distins cu Premiul Juriului la Cannes 2025, distribuit în România de Transilvania Film, regizat de Oliver Laxe, este populat cu foarte puţini actori profesionişti şi acesta nu este un lucru rău. Cunoscutul Sergi López (câştigător al Premiului César pentru cel mai bun actor) colaborează excelent cu membri autentici ai comunităţii rave, aflaţi la prima lor colaborare cu o echipă de filmare. Filmul (propunerea Spaniei la Oscarurile din 2026 pentru categoria „Cel mai bun film internaţional”) poate să vă placă sau nu, dar nu vă va lăsa indiferenţi. De altfel, am observat, în timp ce povestea avansa, că în sala de cinematograf murmurul neplăcut al discuţiilor purtate în şoaptă de oameni care au uitat utilitatea unei guri închise, dispare treptat, iar la final m-am bucurat de o tăcere cum nu am mai auzit de foarte multă vreme în Bucureşti.
Numele peliculei merită explicat: Sirat este un concept arab şi înseamnă „cale” sau „drum” şi, în tradiţia islamică, desemnează podul subţire, care trece peste Iad, pe care sufletele trebuie să-l traverseze pentru a ajunge în Paradis. Este un simbol al încercării, al fragilităţii. În sens mai larg, termenul evocă o călătorie iniţiatică, un drum al transformării şi al descoperirii de sine.
Într-o atmosferă aproape nebunească, de festival în deşert, cu muzică zgomotoasă, cu mult praf, cu oameni cu infirmităţi, pierduţi în gânduri, stări şi regrete, începe toată povestea: Luis, tatăl, împreună cu Esteban, fiul, şi căţeluşa lor Pipa, pornesc în căutarea lui Mar, fiica şi sora dispărută cu luni în urmă la o petrecere similară. Cei trei se ”lipesc” de un grup greu definibil şi pe alocuri chiar greu de privit, şi împreună pornesc la drum, unul care testează absolut toate limitele şi conduce, cel puţin teoretic, spre revelaţie sau prăbuşire. Povestea nu este doar despre căutarea unei persoane pierdute, ci şi despre o căutare lăuntrică, una în care drumul are mult mai multe capcane decât cel fizic, pe care se învârt roțile mașinilor. Imaginile sunt spectaculoase, absurdul unor momente este la cote înalte, iar muzica se potrivește perfect cu întreaga desfășurare. De altfel, Kanding Ray, compozitorul coloanei sonore şi un reputat membru al scenei berlineze, va fi la Bucureşti pentru un DJ set la Control Club, pe 29 noiembrie, alături de duo-ul românesc Khidja.
Sirat este o poveste grea, pe care o vezi, dar o şi simţi direct în stomac.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
