Pornind de la „nevoia umană de a fi iubit”, trei cercetători devin timp de două ore subiecții unui experiment social desfășurat pe o planetă fictivă, fiind puși în fața propriilor frustrări și a traumelor nerezolvate care au drept corespondent proiecții ale oamenilor pe care i-au pierdut.
„Solaris” are la bază romanul lui Stanislaw Lem din 1961, sub atenta rescriere a dramaturgului scoțian David Greig. Pe lângă materialul de referință, „Solaris” readuce în atenție genul science-fiction (SF) prin tematica narativă similară cu filmul lui Christopher Nolan, „Interstellar”, componenta romantică a spectacolului pe alocuri putea reaminti de drama romantică britanică „The Theory of Everything”, despre viața fizicianului Stephen Hawking.
Având premiera la Teatrul Excelsior anul trecut, în regia lui Bobi Pricop, „Solaris” poate capta atenția prin decor, prin mecanica scenei (ce imită pe rând o capsulă spațială, camera principală și dormitorul protagonistei), un spațiu ermetic și steril și a costumelor care redau fidel atmosfera stației: caschetele ovale și salopetele gri voluminoase și inscripționate, asemănătoare cu costumațiile militare prin rigoarea lor. Coloana sonoră este punctată prin sunete electronice în majoritatea timpului, recognoscibilă fiind piesa „No Surprises” a celor de la Radiohead într-un moment cheie al desfășurării acțiunii. Efectele vizuale asigurate de schimbările de lumini în nuanțe reci de alb și albastru pe un fundal spațial, rotirile capsulei, după nevoile jocului actoricesc completează acest tablou fascinant până și pentru un neinițiat într-ale SF-ului.
Piesa o pune în prim plan pe cercetătoarea Kelvin (Camelia Pintilie), înlocuitoarea comandantului Gibarian, care ajunsese la sfârșitul misiunii sale pe Solaris. Rolul lui Gibarian (interpretat de Florin Piersic Jr. via apariție video) capătă o valență oarecum paternă, călăuzind-o pe tânăra astronaută pe parcursul întregii sale șederi. Acest aspect este evidențiat de calmul personajului lui Piersic Jr în fața propriului destin, conștient de faptul că viața sa se încheie aici, dar dornic de îndrumarea succesoarei sale. Scopul său este exterior existenței fizice, servind binelui universal, proiectului Solaris.
Misterul în care este învăluită planeta gazdă ajunge să dea peste cap misiunea de explorare și observare a celor trei cercetători. Așa se materializează pe stația spațială personajul Ray (Bogdan Nechifor), un produs fizic și spiritual al obiectului afecțiunii lui Kelvin care va schimba traiectoria eroinei.
Confuz și totuși curios. Jovial și ludic, Ray se comportă asemenea unui copil care deschide pentru prima oară ochii și descoperă lumea. În el se regăsesc o sumedenie de contradicții: aspectul fizic al unui adult, un bărbat matur, atitudinea de adolescent îndrăgostit, ușor de amuzat prin glumele cu tentă sexuală specifice acelei vârste și momentele de luciditate ale unui vârstnic înțelept, trecut prin viață.
Povestea de iubire dintre Ray cel plăsmuit de Solaris și comandantă reprezintă o dovadă a dualității care poate fi des observată la nivel psihologic – lupta dintre emoție și sentimente versus logica și rațiunea necesare pentru coordonarea unui proiect ambițios, capabil să schimbe modul în care ne raportăm la știință și teoriile față de existența unor forme de viață pe alte planete.
Fragilitatea emoțională a personajului principal care nu se poate împăca cu realitatea în fața iubirii este o experiență prin care am trecut cu toții sub o formă sau alta, o despărțire sau o conjunctură mai puțin fericită. Căderea ei în capcana rămânerii orchestrată de un experiment socio-emoțional complex este „crăpătura” din armura femeii independente, inteligente, care pune iubirea romantică mai presus de iubirea de sine și realizarea profesională, cu prețul propriei sănătăți psihice.
Doctor Snow (Mircea Băluță) și Doctor Sartorius (Oana Predescu) încearcă să o aducă pe Kelvin pe calea cea dreaptă printr-o abordare de tip good cop – bad cop, presărată pe alocuri cu momente comice. Deși acționează în plan secundar, ambele personaje duc o luptă internă, având reacții diferite la ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Circumstanțele Solaris trădează sentimentele adevărate ale doctorului Sartorius. Rigoarea personajului său este o mască, eforturile Oanei Predescu fiind bine dozate. Aceasta are toate intențiile de a vedea misiunea dusă până la capăt, sacrificând orice urmă de vulnerabilitate în fața jocurilor psihologice ale Solaris. Caracterul său dur și categoric acționează ca mecanism de apărare pentru femeia fragilă care trece prin cea mai mare dramă a vieții sale: pierderea unicului copil interpretat alternativ de Eva Maria Ghimpețeanu, Astrid Ghițescu sau Greta Rădulescu.
Mircea Băluță completează strictețea și duritatea lui Sartorius prin intervențiile punctate, care exprimă teama față de necunoscutul pe care i-l pune în față această misiune. Având de a face cu un personaj care își arată vulnerabilitatea în mult mai puține cuvinte, replicile lui Snow devin cu atât mai valoroase, dată fiind interpretarea potențată de mimică și limbajul corporal care lasă mult mai mult de înțeles în raport cu textul.
Deși nu am fost niciodată o împătimită a genului science fiction (SF), atât în teatru cât și în cinema, am privit piesa cu un ochi curios și atent, prin prisma temei iubirii, vizibilă prin conflictele emoționale și starea de degradare psihică la care te poate aduce un act atât de simplu. Ceea ce reușește „Solaris” să facă este să inducă momente de introspecție în mințile spectatorului: aș renunța la tot ceea ce am construit, din dragoste?, ce aș sacrifica pentru fericire? , când știu că e momentul să plec?, ducând un text și o interpretare a unui clasic SF mai aproape de privitor.
„SOLARIS”:
Kelvin – Camelia Pintilie
Ray – Bogdan Nechifor
Snow – Mircea Alexandru Băluță
Sartorius – Oana Predescu
Gibarian (înregistrare video) – Florin Piersic Jr.
Copilul – Eva Maria Ghimpețeanu / Astrid Ghițescu / Greta Rădulescu
Regia: Bobi Pricop
Scenografia: Oana Micu
Muzica originală: Eduard Gabia
Lighting design: Costi Baciu
Video design: Les Ateliers Nomad
Cinematography: Iustin Șurpănelu
Producător delegat: Vasea Blohat
Regizor tehnic: Viorel Stemate
Asistent de regie & stage management: Octavian Szalad