Dacă îți aduci aminte de quizz-urile de pe Buzzfeed cu ce pâinică ești?, gândește la fel de repede. Bazat pe scena la care ai campat la EC#9, ești mosh-pițar de Hangar, extensia lui Herodot la Dance Garden sau vinilolog la Backyard?
Main Stage – Cine, ce ți-a zis că nu poți rata?
Cât de în față ai stat la Macklemore doar ca să dai pe refrenul de la Thrift Shop? Știm, e a treia oară când vezi Nothing But Thieves și Pendulum suna mai agresiv în 2018. Nu, nu se mai trece de front of house, dar Vița de Vie și Filarmonica intră la fel de bine și de pe iarbă, de la roată. La douăzeci de ani și două energizante, n-ar trebui să poți sta în picioare cel puțin la fel mult pe cât a stat Iggy Pop? Și dacă tot ai venit cu trei artiști înainte ca să-ți prinzi headliner-ul de la gard, e de obraz măcar să dai din cap când intră camera pe tine și la restul. Și nu, nimeni nu știe de ce steagul cu #FINDME e în exact același loc de trei zile.
Booha – cât de rău te-ai ars, cu sau fără cremă?
Pentru oamenii care-și închid seara la unșpe dimineața. Still, încotro o luai înainte să auzi dnb? Nu-i nimic, la Lidl sigur e coadă și la lac deja sunt trei oameni într-un încărcător. Știu prietenii unde să te găsească. În plus, copilul tău interior, ăla care ar fi mers în fiecare zi la arene, dacă nu erau doar o dată pe lună, are de mișcat din picioare, nu de dat din cap. Doar nu mă mai chema să te iau, ca să-mi spui oricum că „Eu rămân aici”. Ne prindem prin camping, dacă ăsta e genul de set pentru care ai dansa în ploaie. Totuși, păcat că Maribou State n-au băgat și piesele lor.
Hangar – „cei sensibili să se dea în spate”
Tot ce e sub 240 bmp, te întrebi ce caută la hangarul de anu’ ăsta. Doar dacă nu ești tu și tot grupul de shibari, în primul rând, la Boy Harsher. Lasă-mă să ghicesc – ai mai venit și pentru Emma Ruth Rundle, dar dacă au băgat-o în același timp la scena de stat pe iarbă, you had to choose this fighter. La The Hu ai venit mai mult pentru că ți i-a introdus cineva ca „mongolezi metaliști” și suna cumva exotic. Și cel mai probabil, erai pentru prima dată la un concert HVNDS, doar datorită ploii. Dar au făcut de departe cel mai bun wall of death din festival, așa că nici nu i-ai uitat. Cu Noga Erez am fost toți de acord, nu?
Dance Garden – știi despre ce vorbesc doar dacă zic de libelulă sau românași
Dacă erai în Vamă, erai la Molotov. Dar dacă ai prins rădăcini la Dance Garden, ai fi venit la Electricul ăsta indiferent de line-up. Tu erai aici pentru experiența de festival, cât să mai auzi și de Peggy Gou? Main stage-ul l-ai văzut doar de la coada la toalete, știi ce-i aia Backyard poate doar din întâmplarea de a fi veteran Electric și dacă e ceva, maxim dai și pe la Booha. Nu vreau să fiu miștocară, dar un simplu bilet la Mihigh sau Priku te scotea mai ieftin. De asemenea, cea mai likely scenă la care să se dea shot-uri, după main.
Drip Factory – ai venit pentru Ian, nu?
Cea mai moartă scenă până rupeți gardu’ la Ian sau la Rava. Poți scoate fata din Berceni, dar nu poți scoate Berceniul din fată. Am „aproape optișpe ani… De ce?”. Fii sigur că aici s-au adunat toate modelele de parachute pants și niciunul de Android. Când ai zis ultima dată cuiva „scoate-ți numele meu din gură” sau „bag și io zece lei”? Mai spune-mi doar dacă ai și tu versuri de dat pe free for profits și te-ai cazat la Cluj. Dacă da, nu facem și un off the dom?
Backyard – Spotify wrapped te-a numit „genre surfer”
Dacă a citit cineva toate descrierele artiștilor de pe aplicație, tu ești acea persoană. Te bucură să vezi versiunea acustică în descrierea unui eveniment și ori te rupi pe manele-punk turcești sau jazz românesc satiric mai rău ca generația ’90 pe Dan Bălan, ori ești persoana care își cumpără bilet cu loc pe scaun la concertele de acasă. Iar când te-au întrebat prietenii pentru ce artiști vii la Electric, câte dintre nume a trebuit să le repeți? Cei mai likely să cânte la cel puțin un instrument – mult mai în serios decât pentru focurile de tabără din liceu.
Hideout – cel mai bun loc de dormit pentru cei cu camping pass
Erai aici mai ales la ora la care te dădea căldura afară din cort și beam bag-urile Vodafone erau toate luate. Nu suna niciodată rău când traversai Hideout ca să ajungi mai ușor la Lidl, dar te-ai oprit mai des ca să schimbi o vorbă cu un grup de cunoștințe decât pentru muzică. Probabil aici ți-ai mâncat și pateurile, dacă nu la încărcat.
Radio Stage – „te aștept aici”
Nu te cred că te-ai oprit la Radio din orice alt motiv în afară că erai singurul care nu voia nimic de la Lidl. Poate ai mai rămas și îN mOd IrOnIc pentru remix-urile alea după piese pe care le știi și dacă nu le-ai dat tu, personal play niciodată, un pic de aproape-discotecă sau rara lăutăreală. Dar orice oprire la Radio s-a născut ori dintr-un pachet gol de țigări, ori pentru că merita drumul ca să iei apă la nouăzeci și nouă de bani.
The Beach – pentru voi era mesajul cu „Hidratează-te”
De balans, nu de dans. De technoase tribale și de bas mixat aproape în ciudă. Dacă Booha și Dance Garden băgau fiecare noapte în prelungiri, Beach, în schimb, se trezea la Beach și adormea tot la Beach.
Roots – nu știi unde e, nu?
Asta pentru că nici nu dădeai peste ea, dacă n-o căutai. Chit că prindeai niște reggae sau o minimală, era de ambianță. Un fundal sonor pentru discuții purtate în perechi de câte doi, acolo unde nimic altceva din festival nu se mai aude. Când Electric devenea prea mult, aveai nevoie de o gură de aer de la o ceartă proaspătă sau nu erai suficient de norocos sau epuizat ca să poți moțăi făcând abstracție de ritmurile de la Hideout, era de mers la Roots.
