Skip to content Skip to footer

„Tannhäuser” la București. Erlösung durch Liebe und Musik

Patru ore de muzică monumentală, copleșitoare, îmbrăcând generoasa temă „Erlösung durch Liebe” (Mântuirea prin iubire), recurentă în întreaga creație a lui Richard Wagner.

Este ceea ce a oferit publicului premiera operei „Tannhäuser”, în regia lui Alexander von Pfeil, la Opera Națională București. Am avut parte de o poveste tulburătoare, la granița dintre istorie și legendă, spusă nuanțat și convingător, într-un decor purificat și straniu, semnat de Dragoș Buhagiar.

În rolul titular, tenorul suedez Kristofer Lundin și-a pus în valoare tehnica versatilă, acoperind o partitură solicitantă fără a da semne de epuizare. Înfruntând-o la început pe zeița Venus, din mrejele căreia încerca să scape, Lundin-Tannhäuser s-a arătat când slab, supus poftelor trupești, când eroic, decis să lase desfătările pentru un drum al salvării sufletului. În actul al doilea, îl vedem stârnind revolta societății din Wartburg prin laudele aduse iubirii profane din imperiul Venerei (Venusberg), iar spre final ni se înfățișează ca omul distrus, doborât de poftele carnale și disperat că ratează mântuirea.

În contrast cu Venus – o Asineta Răducan senzuală și expresivă, dar nu neapărat tipul clasic wagnerian, întunecat – virginala Elisabeta a răspândit noblețe, sensibilitate și lumină, prin vocea și prezența Martei Sandu Ofrim. Știam că soprana a interpretat-o pe Elsa von Brabant încă de la premiera bucureșteană, din decembrie 2021, a producției „Lohengrin” (regizată de Silviu Purcărete), intrând astfel curajos în universul wagnerian. Și chiar dacă avusese inițial îndoieli că se va potrivi acestui rol, a reușit să și-l apropie până la a simți că „este Elsa”. În cazul Elisabetei, valorificându-și experiența, Marta Sandu Ofrim a trecut fără sforțări și fără a pierde din limpezimea vocii de la seninătatea și exuberanța din aria „Dich, teure Halle” la intensitatea dramatică din „Allmächt’ge Jungfrau”, când tânăra renunță la propria viață.

Foarte bun în rolul Wolfram von Eschenbach, apărătorul iubirii spirituale, s-a dovedit Adrian Mărcan. Cu o prezență scenică impunătoare și o dicție remarcabilă în germană, baritonul a etalat nu doar forță în glas la întrecerea cavalerilor-trubaduri („Sängerkrieg”), ci și o tristețe resemnată în aria „O du, mein holder Abendstern”. Complexitatea rolului nu i-a ridicat probleme, chiar dacă a trebuit să întruchipeze un personaj care a existat și-n realitate: unul dintre cei mai importanți poeți medievali și autorul lui „Parzival”, capodoperă a literaturii cavalerești.

Merită remarcați și ceilalți artiști din distribuția românească – Hermann – Daniel Pascariu, Walther von Der Vogelweide – Mina Stavără, Heinrich Der Schreiber – Andrei Lazăr, Biterolf – Dan Indricău, Reinmar Von Zweter – Alexandru Matei, Păstori și paji – Daniela Cârstea – care au contribuit la tabloul wagnerian despre iubire, rătăcire, sacrifiu, căință și căutarea iertării.

O mențiune specială pentru orchestra condusă de experimentatul Cristian Mandeal, care a respectat și redat corect grandoarea și fluiditatea muzicii wagneriene, ca și pentru corul Operei Naționale București, un veritabil pilon dramatic, cu discurs articulat și spectaculos.

Iar dacă pentru personajele de pe scenă salvarea a venit prin iubire (Erlösung durch Liebe), pentru spectator, ca și pentru Wagner însuși, mântuirea reală se produce prin muzică. Ea este cea care transformă suferința într-un triumf al spiritului.

*

👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok

Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.

Lasă un comentariu