„Taximetriști” sau „Nu mai ai loc pe stradă de atâtea păreri”

Cu „Taximetriști”-i ăștia te-ai mai întors acasă după o marți în Control. Papagalul zgomotos și părerist, convins că le-a văzut deja pe toate și acel taximetrist un pic Golden Retriever, care nu prea vorbește și l-ai vedea mai degrabă pe Uber. 

Ultimul film al lui Bogdan Theodor Olteanu, după „Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă” (2018) şi „Mia îşi ratează răzbunarea” (2020) îi plasează obișnuitele personaje centrale pe bancheta din spate – hipsterii care n-au mai intrat în Apollo, din categoria ce-mi propun long-term e să mă bage în Berghain sau tipele eliberate de prejudecăți care filmează sex-tape-uri ca să le-o întoarcă foștilor. Fața, în schimb, o fură taximetriștii Lică (Alexandru Ion) și Liviu (Rolando Matsangos), pentru o noapte de curse prin București.

Lică e genul care bagă la pariuri aproape din inerție, plânge după femei, dar niciodată public – altfel, crede că le-ai dat-o bine doar dacă ajung să plângă de bucurie, că după fostul e deja exclus. Contrapunctul aproape perfect, Liviu, e familist, căsătorit și ridică din umeri la prostituate stradale, cu toate că, schimburile lui cu nevastă-sa, Victoria (Victoria Răileanu), deja rare fiindcă lucrează 12 ore pe noapte, sunt atât de deficitare pe cât ți-ai imagina după ce deschizi „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” pentru prima oară. Unde se intersectează cei doi taximetriști e masa rotundă de Cola-Cola din fața shaormeriei, între curse și nemulțumirile serii. Și, pe alocuri, pentru datorii.

 

Deși discursul despre taxi vs. Uber începe să scadă în popularitate, taxiurile le luăm în continuare de revelion sau în alte circumstanțe în care uberul pretinde un atât de mare tarif dinamic, încât să-ți reinstalezi Star Taxi & co. Totuși, maimuțele taximetriștilor, nevestele de interlop, părerile îmbibate în alcool de după clubăreală și, per total, viața nocturnă bucureșteană rămân o scenă ofertantă și pentru poante, și pentru discuții ceva mai serioase. Fiind atât de dialogue-heavy, principalul lucru care ar putea să meargă prost pentru „Taximetriști” este scenariul. Doar că nu pe burta goală e Adrian Nicolae (coscenarist, alături de BTO) o prezență în teatrele românești sau un pilon al The Fool – Roast Battle. Pe scurt, te hăhăi de râs din toate subiectele mai delicate politic, pe care te jenezi să le abordezi din teama de a nu gafa în fața cancel-culture, dar le resimți.

La întrebarea dramaturgică despre de ce fix noaptea asta, pentru fostul combinator Lică, seara în care e „castrat” de o soție de interlop, care îi plantează ideea că papagalii fac cât merită și șmecherii fac mai mult – el încadrându-se în prima categorie, intră la turning points, un fel de epifania de la ora 3. Pe cealaltă parte, pentru Liviu, este seara în care trece din negarea aproape copilărească de a i se fi dat papucii, până înspre masculinitatea toxică care transpiră dintr-un „nice guy”. În parametrii despărțirii deja pregătite, Victoria Răileanu se plasează atât de convingător în specificul femeii isterice încât aproape ai crede că ați avut toți, cândva, aceeași iubită – una căreia să-i fi răspuns prin „okay” sau ”am înțeles”-uri apăsate doar pentru a stinge discuția.

 

„Taximetriști” se aruncă în poezia stradală a valului Specii, în intimitățile patului conjugal al relațiilor consumate sau în umorul tangențial dintre băiețeala de la bloc și teatrul social, până scoate capul la granița între comercial și artistic.

 

În premieră în cinematografe din 20 ianuarie.