În cadrul TM2023, Orașul paralel: Fabric a relevat o bucată nespusă din oraș, dar și teatrul într-o formă alternativă și antrenantă, cu accent pe experiența receptorului și pe story-telling.
Spectacolul, la granița dintre artă performativă și aplicație mobilă, aruncă la gunoi pasivitatea de spectator și își plimbă vizitatorii într-un tur neoficial într-unul dintre cartierele istorice ale Timișoarei. Stârnind ceva voyeuristic în public, care își urmărește personajele alese în catacombele Centrului Reformat (o clădire impresionantă și ascuțită, greu de descoperit altfel), Orașul paralel: Fabric îmbină poezia, misterul și drama.
Sub semnătura regizoarei Ana Mărgineanu și a dramaturgului Peca Ștefan, povestea se derulează în timp real, la câțiva centimetri de grupul martor la această mică investigație emoțională. Respiri la unison cu actorii Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, le vezi în HD fiecare mișcare, mergi după ei (cu autobuzul/vaporașul și apoi prin oraș), le explorezi spațiul (care limitează butaforia la minim și se întrebuințează de obiectele deja existente în lăcașul uneia dintre cele mai moderne și mai inedite biserici din România) și faci, efectiv, parte din călătoria lor.
Orașul paralel este o trilogie de trei astfel de acte artistice neconvenționale, fiecare săpând în istoria a trei cartiere mai puțin descoperite ale Timișoarei: Iosefin, Fabric, și Elisabetin (care urmează să aibă premiera în acest an). Pentru descoperirea orașului în calitatea sa de capitală culturală, funcționează cu forță și ingeniozitate.
Varianta Fabric cercetează dispariția (fără urmă?) de acum douăzeci de ani a mamei lui Ágnes, tânăra protagonistă interpretată abil și cu zvâc de Vajda Boróka. În spațiul subțire dintre tunelele secrete ale cartierului, camerele ascunse ale bisericii & experiențele oamenilor din trecutul fetei cu familia acesteia, Ágnes pornește într-o cercetare jurnalistică spre adevăr și spre împlinire. Ceea ce găsește, și cât afli din poveste, depinde de personajele pe care alegi să le urmărești.
Cheia de lectură este bazată și pe ce se derulează în fața ta, dar și pe QR-eală, ceea ce implică o mică muncă de detectiv, rudă cu ieșitul din escape room-uri. Deși acest caracter al performance-ului nu este potențat la maxim, aduce un plus de implicare evident și angajează publicul în mod cât se poate de personal. Dintr-o dată, dispariția Flórei devine problema fiecăruia dintre cei prezenți, iar deznodarea de secrete, piste false și incertitudini pare la latitudinea fiecăreia dintre alegerile pe care aceștia le fac.
Ancorarea atât de vehementă în acum & aici, nemijlocită de cortine și iluzii, convinge. Fără a-și propune neapărat să spargă bariera convenției (că nimeni nu uită că suntem la – un fel de – teatru, dar face mai ușoară intrarea în jocul celor întâmplate), o provoacă și o încalcă organic, nepretențios. Formula cu un telefon și căști facilitează accesul la poveste în limba română, engleză și germană, dar și transformă întreaga reprezentație într-un joc în care trebuie să optezi pentru personajele pe care vrei să le descoperi, fiecare cu propria narativă.
Cu aer ușor telenovelistic pe-alocuri (pe care, din premisă, e greu să îl înlături), jonglează cu duioșia de mamă și de mătușă-mamă, cu dualitatea dintre doctrina moralității conservatoare și normele restrictive ale societății, cu memoria, amintirea și iluzia & cu vinele nespuse. Povestea are artere mai importante și mai puțin importante – unele fundături, altele revelatorii – și depinde de fiecare în parte cum se poziționează, și la ce fel de poveste sunt martori.
Una peste alta, este ca un joc de tip RPG (fără implicare directă, totuși), ca un labirint al propriilor alegeri din cadrul acestei căutări a adevărului. Și, pe lângă toate expozițiile puse la dispoziție de programul Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023, face notă discordantă în nonconformism și un alt fel de experiență teatrală, ieșită complet din cutia italiană a scenei de spectacol clasice.
** Spectacolul Orașul Paralel: Fabric face parte din proiectul Dileme Urbane: Orașul Paralel dezvoltat de Asociația Culturală Diogene în coproducție cu Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” și Teatrul German de Stat Timișoara, în colaborare cu Universitatea Politehnica Timișoara, cu sprijinul Centrului Reformat Noul Mileniu, Societății de Transport Public Timișoara și CiviCultura.
Foto-credit: Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”
