Skip to content Skip to footer

Timișoara 2023 #1: Tu ești un alt eu & Lucruri mărunte, lucruri prețioase

Iubitorii de artă și hipsterii care se respectă trimit cărți poștale de la Timișoara weekend-ul ăsta, cu ocazia Deschiderii Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, între 17 și 19 februarie. 

Cum a venit din nou rândul României să găzduiască o Capitală Europeană a Culturii (după Sibiul anului 2007), city break-ul din Timișoara devine ceva între obligație patriotică și showcase-ul fără de care nu poți spune că ești total în contact cu ce artă se face la nivel național (și nu numai!).

Dacă vrei să furi startul și să vezi tot cât încă e proaspăt, între 17 și 19 februarie (deci de azi până duminică) are loc Deschiderea oficială a programului, împânzită de murale stradale, instalații dinamice, expoziții de artă vizuală (și multimedia, dar și get-beget, pentru iubitorii de clasic), muzică (pe spectrul simfonic-tehno berlinez) și teatru, în formele sale cele mai labirintice și alternative. N-ai timp pentru cât de multe evenimente te așteaptă aici.

Așa că pune-te la drum sau caută niște bilete de ultim moment către această Mică Vienă din Banat (sau fă-ți planuri în oricare alt weekend, pentru că atmosfera puternic infuzată cultural nu pleacă nicăieri). Până una alta, ai aici cele două highlighturi personale de până acum, pe alese dintre mii de pași prin Timișoara și prin câteva dintre clădirile ei cele mai fistichii.

May be an image of 2 people

 

Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului. Expoziție multimedia de Adina Pintilie @ Kunsthalle Bega

Spațiul semi-industrial surprinde, cu piele și păr și suflu, un triom visceral despre corp, identitate sexuală, apropiere, renunțare la normativități dăunătoare. Într-un fel de documentar al cărnii umane, o serie de fragmente suprapuse, intercalate, cu ecou una față de cealaltă, se derulează sub semnătura ascuțită a Adinei Pintilie (regizoare și scenaristă, care se poate lăuda cu un Urs de Aur pentru debutul său în lung-metraje, Nu mă atinge-mă, în 2018).

În ciuda faptului că expoziției îi lipsește cu desăvârșire componenta reală și caldă umană (subiecții sunt filmați), proiecțiile și VR-ul complementar formează o intimitate minimalistă și palpabilă, și redau atent textura pielii exact așa cum este ea. Chiar și fără haine, unghiurile curioase și tandre demonstrează că există ceva profund nevulgar la piele, în mod subversiv față de valul general care (încă) sexualizează nuditatea.

Proiectul atinge, fără a altera și fără a interpreta, o serie de șase protagoniști care nu sunt definiți doar prin etichete facile identitare (pe care, în același timp, le reprezintă onorabil și de care nu se feresc) referitoare la gen, sexualitate, abilitate a corpului și vârstă. Într-un exercițiu abil de eliminare a rușinii, de naturalețe și de încasare a diversității corporale, receptorii sunt reînvățați să perceapă, să se privească pe sine și pe ceilalți, și să se curețe de prejudecăți.

Astfel, cu deplină așezare și detalii semnificative, Tu ești un alt eu… stârnește (la nivel lăuntric și individual, pentru fiecare receptor în parte) sentimentul straniu de acceptare și conștientizare, într-un radical al libertății și al self-awareness-ului. Și o face într-o manieră nepretențioasă, personală și autentică, dând o replică nenegociabilă și inerent optimistă oricărui gând intruziv.

  

Mircea Nicolae – Lucruri mărunte, lucruri prețioase @ Comenduirea Garnizoanei Timișoara

O sinteză duioasă, tăioasă, romînească și îndrăzneață a artei contemporane în blugi o face Lucruri mărunte, lucruri prețioase, care poartă amprenta artistului, curatorului și criticului de artă, Mircea Nicolae/Ionuț Cioană (regretat, plin de tâlc, admirat adânc).

Liantul între intimitățile sale familiale, comuniste și post-comuniste, și o documentare riguroasă a chioșcurilor de ziare este făcut de cele 100 de intervenții în spațiul public/o sută sau orice, oriunde, oricând, o serie modestă de o sută de foi A4 (pare-se reciclate) înșiruite de-a lungul a mai multe odăi friguroase.

Curajoase, gingașe și pe-alocuri politice, aceste mici cărți de vizită, borderline vandalizări poetice, constituie gesturi artistice cu aplicabilitate în viața reală. Pe scurt, a scris în cursiv (inclusiv fațada faimosului magazin abandonat „Mă gândesc doar la ea/ Non stop” de la Sibiu) pe bunuri publice și private, a trimis o bucată din Casa Poporului prin poștă, în Kârgâzstan, și alte 97 de trăsnăi originale, creative și pline de înțeles (pentru că una dintre cele 100 de intervenții a fost tocmai decizia să nu facă nimic).

Ghidate de o simplitate inventivă, complet justificate de sens poetic, și scuzate de o anume candoare și cumințenie, în ciuda micilor rebeliuni, cele expuse sunt, deși nu întocmai stimulante vizual, o formă de artă conceptuală inedită și cu însemnătate. Toate acestea culminate de un documentar personal despre familia sa – „mama, tata și sora mea”, narat cu naivitate de copil și cu cele mai catchy detalii aparent banale. Jumătate lecție de istorie, jumătate aparteu dulce amărui referitor la viață, expoziția lovește cu zvâc și lejeritate în subiecte grave.

Foto credit: Timișoara 2023 & colecția personală

Lasă un comentariu