Skip to content Skip to footer

Un fals „Mesia” bine executat, la momentul nepotrivit @ Teatrul Evreiesc de Stat

Să mă ridic să aplaud sau să rămân pe scaun? Mă gândeam în timp ce analizam reacția publicului la sfârșitul spectacolului „Mesia”, regizat de Andrei Măjeri și montat la Teatrul Evreiesc de Stat.

Spectacolul propune drept temă așteptarea umanității a unui Mesia, studiul de caz fiind o comunitate evreiască din sec. XVII, din Yultishk, un sat polonez la granița cu Ucraina. În centrul atenției este Rahela (Lorena Luchian), o tânără rămasă singură cu mama ei bolnavă, aparent mută. Moartea este prezentă. Chiar ea, sub forma unui spirit (Vlad Corb), deschide spectacolul ca o premoniție a ceea ce se va întâmpla – nimic bun. Îmbrăcămintea personajelor accentuează sentimentul de deznădejde – toți cei prezenți sunt îmbracați în negru.

Singura speranță a Rahelei este Dumnezeu. La El se roagă pentru însănătoșirea mamei. Însă mătușa Rose (Geni Brenda Vexler) are alt plan pentru fată – să o mărite – și asta schimbă definitiv cursul vieții Rahelei. „Femeia trebuie…”. O bună parte a spectacolului persistă subtema rolului femeii în societatea patriarhală; fie ea evreiască sau nu. Viitorul soț al Rahelei (Reb Ellis, interpretat de Neculai Predica) încă de la început îi spune Rahelei: „vei face casa curată”, “mă vei iubi”. Nefericirea în căsnicie este pusă tot pe umerii lui Dumnezeu și a Celui ce va veni să ne mântuiască.

Dumnezeu continuă să fie evocat. Și Mesia chiar vine. Din acel moment spectacolul propune spre analiza un subiect istoric, cel al falsului Mesia, Şabbatai Ţevi. Deși salvarea pare că a venit, sentimentul de așteptare este înlocuit de cel al neîncrederii. Rahela are momente puternice de introspecție în care încearcă să înțeleagă ce este corect și ce nu. Comunitatea evreiască este împinsă în brațele lui Şabbatai Ţevi de disperarea indusa de atacurile conduse de cazacii lui Bogdan Hmelnițki, iar apropierea anului 1666 doar întărește convingerea că Şabbatai Ţevi este trimisul lui Dumnezeu. Părerile în privință lui Şabbatai Ţevi sunt împărțite: în timp ce Rahela tinde mai degrabă să nu creadă în misiunea mesianică a lui Şabbatai, alte personaje merg pe calea fanatismului, anulând orice urmă de raționament logic sau teologic.

Povestea urmărește relația Rahelei cu divinitatea. Şabbatai Ţevi aduce anularea legilor iudaice, iar Rahela nu se grăbește să imbrățiseze noile schimbări, chiar dacă o potențială egalitate a femeii cu bărbatul i se pare tentantă. Am simțit jocul actoricesc ca pe un peisaj complet: Lorena Luchian și Viorica Predica (în rolul mamei Rahelei, respectiv al Rebbeca) aduc dramatism spectacolului, Geni Brenda Vexler, cu multa carismă, presară umor asupra unei imaginii dezolante, iar Vlad Corb face momentele scenice și mai tensionate decât sunt deja. Scenografia, de asemenea, conturează foarte bine sentimentul apăsător de neajutorare și de impas.

Totuși, am plecat acasă întrebându-mă „de ce?”. Spectacolul pune Islamul într-o lumină proastă. O convertire la Islam reprezintă adevărata tragedie a spectacolului. Se lasă cu sinucideri și deziceri de Dumnezeu. Nici creștinismul nu iese mai puțin „șifonat”. Cei ce sunt reticienti față de Şabbatai Ţevi sunt de-a dreptul scandalizați de faptul că un potențial Mesia este căsătorit cu o catolică care are „mai mulți bărbați”.

Categoric Şabbatai Ţevi este un personaj istoric, despre care e cel puțin interesant să se vorbească. Dar oare este cel mai potrivit moment? Chiar acum trebuie să denigrăm Islamul, în timp ce statul Israel se comportă ca un imperiu indiferent față de viețile civililor nevinovați? M-aș fi ridicat să aplaud munca actorilor și a tuturor celor implicați în acest spectacol, dar cred că într-o perioadă sensibilă, de-a dreptul tragică, dacă nu ai nimic bun de spus, mai bine nu mai spui nimic, mai bine te prefaci că nu ai auzit niciodată de genocidul care se întâmplă chiar în timpul punerii în scenă și eviți piesele cu substrat politic.

Pentru că nu degeaba se spune că totul este politic. Arta este și ea politică, iar teatrul are puterea de a influența masele lui de oameni, dar responsabilitatea civică nu trebuie lăsată nici acasă și nici măcar la ușile Teatrului Evreiesc de Stat.

MESIA

De: Martin Sherman

Traducerea în limba română: Lorena Luchian, Alexandru Panait și Andrei Măjeri

Regia artistică: Andrei Măjeri

Scenografia: Irina Chirilă

Mișcarea scenică: Daniel Dragomir

Light design: Andrei Ignat, Andrei Măjeri

Pregătire muzicală: Antonela Barnat

Asistență regie: Andra Sultan

Asistență scenografie: Miruna Rădulescu

Distribuție:

Rahela: Lorena Luchian
Tanta Rose: Geni Brenda Vexler
Reb Ellis: Neculai Predica
Asher: Alex Iezdimir
Rebbeca: Viorica Predica
Sarah: Ana Bumbac / Cabiria Morgenstern
Spiritul: Vlad Corb
Politiki Lyra: Feras Sarmini

Lasă un comentariu