Cum ar fi să simți o fotografie cu vârful degetelor sau să o asculți povestită de un actor? Expoziția „World Unseen” face exact asta – transformă fotografia într-o experiență multisenzorială, accesibilă tuturor, inclusiv celor care nu pot vedea.
După ce a emoționat peste 100.000 de vizitatori doar la Muzeul Antipa, și a continuat itinerariul la Iași și Brașov, expoziția rămâne un manifest pentru empatie și incluziune. Am stat de vorbă cu Iulia Becheanu, coordonator de comunicare Canon România și Bulgaria, despre ce înseamnă World Unseen, reacțiile oamenilor și lecțiile pe care le-a adus această călătorie:
Cum ai descrie, în câteva cuvinte simple, expoziția World Unseen pentru cineva care n-a auzit încă de ea?
World Unseen este o expoziție de fotografie care se trăiește cu toate simțurile, nu doar cu privirea. Este prima dată când în România poți „citi” o fotografie prin atingere, prin sunet și prin Braille. Este despre empatie, despre a învăța să privești lumea prin prisma celuilalt.
De unde a pornit ideea acestei expoziții și ce v-a motivat să o aduceți în România?
Expoziția a fost creată de Canon Europe, pornind de la experiența persoanelor nevăzătoare și a celor cu deficiențe de vedere, și a călătorit deja prin mai multe țări. Pentru noi, motivația principală a fost faptul că în România există peste 80.000 de persoane cu deficiențe de vedere, conform datelor oficiale. Sunt oameni pentru care arta vizuală a fost, până acum, aproape inaccesibilă. Am considerat că o astfel de experiență este nu doar binevenită, ci necesară – pentru a le oferi și lor o formă de contact direct cu fotografia și, în același timp, pentru a-i ajuta pe ceilalți vizitatori să înțeleagă mai bine cum arată lumea prin ochii lor, utilizând seturi de ochelari speciali, ce simulează cele mai frecvente afecțiuni de vedere.
Cum se schimbă experiența vizitatorului? Ce simți când „vezi” o fotografie prin atingere și sunet?
Se schimbă totul. Deodată, nu mai ești un simplu spectator, ci devii parte din imagine. Când atingi conturul unei fotografii sau asculți povestea ei spusă de un actor, îți dai seama că emoția e aceeași, chiar dacă nu vezi. Pentru vizitatorii tipici, e un exercițiu de empatie foarte puternic: pentru câteva minute, simți cum ar fi să trăiești cu probleme de vedere. E un sentiment care rămâne cu tine pentru mult timp.
Dacă ar fi să transmiți un singur mesaj oamenilor care încă nu au vizitat expoziția, care ar fi acela?
Aș spune simplu: dați-vă o șansă să simțiți ce nu puteți vedea. Este o experiență care nu te lasă indiferent, pentru că te obligă să-ți regândești relația cu arta, cu tehnologia și cu oamenii din jur.
Care sunt top 3 imagini pe care le preferi din expoziție? Și de ce?
E greu să aleg doar trei, dar aș spune:
- Fotografia iconică, realizată de Muhammed Muheisen, în 2014, ce surprinde o fetiță refugiată afgană într-o tabără din apropierea Islamabadului, zâmbind în timp ce se joacă cu un balon roz în mijlocul sărăciei din jurul ei. Fotografia face parte dintr-o serie amplă de lucrări care documentează viețile refugiaților și ale persoanelor strămutate, pentru a sensibiliza opinia publică și a da voce celor afectați de conflicte și dezastre naturale. Pentru mine, acea imagine este întruchiparea inocenței, rezilienței și a speranței în mijlocul greutăților.
- Fotografiile alb-negru ale lui Humberto Tan ce prezintă palmele încărcate de povești ale unor oameni care au atins vârsta de 100 de ani. Ridurile și umflăturile de pe pielea mâinilor sunt semnele inconfundabile ale vârstei, dar nu transmit fragilitate sau vulnerabilitate, ci emană forță. Forța experiențelor de viață diverse, trăite în peste 100 de ani.
- Fotografia lui Rareș Beșliu – „Fram, ridicat la cer” – pentru emoția și fragilitatea pe care o transmite. Rareș a avut ocazia să surprindă la Churchill un urs polar sedat și transportat pentru relocare, un moment rar și tulburător care vorbește despre granița fină dintre supraviețuire și dispariție.
Ce ai învățat tu, personal, despre nevăzători și despre modul lor de a percepe lumea, după experiența World Unseen?
Am învățat că sunt mult mai adaptați și mai puternici decât ne imaginăm noi. Că folosesc mult tehnologia și utilizează tot felul de aplicații care le ușurează viața. Când vezi cu câtă naturalețe parcurg o planșă în Braille sau cum „citesc” o imagine prin atingere, realizezi că pentru ei nu e o piedică, ci o altă formă de cunoaștere. Am învățat, mai ales, să nu subestimez niciodată resursele interioare ale unui om.
Dacă expoziția ar fi un sentiment, care ar fi acela?
Recunoștința. Pentru că pleci din expoziție recunoscător pentru ce ai, dar și pentru lecția de viață pe care o primești fără cuvinte mari.
Ce urmează pentru World Unseen după Brașov?
Ne dorim să ajungem și în alte orașe din țară, după București, Iași și Brașov. Suntem deja în discuții pentru următoarele opriri și ne bucurăm că interesul este mare – avem chiar și o solicitare pentru decembrie, anul viitor! Expoziția are un drum lung de parcurs și credem că merită să fie trăită de cât mai mulți oameni, iar parteneriatul cu Muzeul Antipa ne oferă sprijinul și continuitatea necesare pentru a face asta posibil.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
