Zammorian a revenit cu ritmuri de post-psychedelic rock și vizualuri experimentale pe scena Control Club, într-un concert de promovare al albumului „The Theory of Absence [pt. II]”.
Este vorba despre un grupaj de șase muzicieni preocupați să exploreze interdependența dintre muzică, film și emoție spontană. Muzica lor se definește ca o orchestrație de post-rock și progressive/experimental rock și este puternic influențată de psychedelic rock, iar definitoriu le este acompaniamentul de universuri vizuale abstracte. Ei caută să construiască live experiențe viscerale și introspective, purtându-și publicul prin călătorii sci-fi inițiatice.
Some experiments
Synchronicity se află la intersecția dintre scurtmetraj poetico-muzical și experiment ambiental. Au folosit materiale în forma brută, secvențe culese din arhive filmografice și compozițiile muzicale de pe primul lor album. Scopul lor a fost să observe dacă, când și cum se simte privitorul în momentele în care se sincronizează, spontan, cele două planuri.
There was a man, a luminous man.
Cel mai amplu experiment muzical-cinematic continuă să fie albumul The Theory of Absence. Conceput în două părți a câte 11 melodii, el poate fi considerat un soundtrack alternativ la Dune, A Space Odissey sau Journey.
Cum arată un concert Zammorian
Seara de 29 noiembrie o povestesc cu un fel de obiectivitate implicată, din ipostaza unei entuziaste de muzică alternativă, experimentală, atipică, younameit.
Atmosfera de la concertul Zammorian a fost ideală, pentru că nu a fost o înghesuială de oameni, ci îndeajuns de mult public pentru a umple sala de concert din Control cu corpuri care se lasă mișcate, legănate, purtate de muzică. Atenția tuturor era împărțită între trupă, light&video show și celelalte trupuri prezente, într-un mindfulness colectiv.
Concertul decurge fără versificație, cu intermezzo-uri ca explicațiile din filmele mute, rostite baritonal de Antoin Davidson. Prin solemnitatea acestuia se construiește narațiunea „clasică” și se adâncește intriga legată de povestea lui Iona. Rebelul-călător pornește pe un drum inițiatic de (auto)descoperire, într-un viitor unde oamenii, roboții și extratereștrii abia se mai deosebesc. Instrumentalul progresiv îi materializează singurătatea, nostalgia, curiozitatea și frica despre ce va descoperi pe măsură ce avansează în straniul univers.
He said something. I cannot recall what or how, but he said something that made it impossible for me to go offline, as I would later find out during the grueling years of travel in the cold of space, all the way to Earth.
Vizualele geometrice au dinamismul formelor alb-negru, complimentat de luminile în roșu, albastru, alb curat, care acutizează senzația de futuristic space travel. Video-artista Awkwarizmi povestește că ideea unui „sanctuar intergalactic” i-a dat libertate în jocul cu simbolistica triunghiului și sferei. Această epopee muzicală insistă în misterul inițiatic cu ajutorul luminilor de contre-jour și a repetitivității formelor. Procesul ei este continuu, deoarece la fiecare nou concert vine cu material remastered ori refined în baza evoluției proiectului.
Mai multe despre Zammorian pe Facebook, Instagram, Spotify. Conținutul lor prezintă frânturi dintr-o lume sci-fi personală și universală în același timp, construită criptic de la un update la altul.
*
Fotografiile din corpul articolului sunt realizate de autoare în seara concertului.
Fotografia de deschidere este preluată de pe pagina Control Club și este realizată de Andrei M.
